Oameni.

 Nu cred ca am mai facut asta vreodata.Defapt sigur nu am mai facut-o.Am incercat,pe parcursul traseului meu din fiecare saptamana catre medidati,sa studiez fiecare om in parte,sa incerc sa-i citesc bucuria/tristeatea pe fata.Suna ciudat?Da.E usor?Nu.Chiar nu e.Incercati si voi,pentru cateva minute sa va utiati la un necunoscut,si sa va dati seama ce are pe suflet,la ce se gandeste si chesti dintrastea.Prima mea "tinta"?Un batranel.A trecut pe langa mine ca o strafulgerare.Isi tine,probabil,nepotelul de mana.Era un bunic asa de luminat la fata,cu ichi albastrii.Avea lacrimi in ochi.Probabil de la frig.Si un zambet inghetat pe fata...ce il incalzea cel mai tare era nepotelul lui,pe care,in doar cateva secunde,lam vazut foarte bucuros,in siguranta.alaturi de batranel.Mi sa induiosat inima...pur si simplu...Chiar nu stiu ce a fost cu mine,numi sta in fire.Incep sa ma schimb...si mie cam frica de ce va urma.